Festivalul de Datini si Obiceiuri de Iarna de la Sighet 2010, 27 decemb...

Sărbători frumoase tuturor!

Un proiect colateral - dar interesant

Colateral --- » față de acest blog....

E vorba de o serie de scurte filme despre meserii si meșteri "pe cale de dispariție" -- meseriile nu se mai practică ... iar meșterii nu găsesc în ziua de azi cui să transmită ceea ce fac.

Dar gata cu vorba! Filmele se gasesc pe canalul Youtube: Memoria Gestului
Cât privește Playlisturile - să sperăm că cei de la Youtube o să-și regleze problema....

Have Fun! --- Doar un singur film aici -- restul pe Youtube.

Cetatea din Sachiz...

Câteva fapte și date despre Saschiz se găsesc pe Wiki.


Satul în sine e atestat de pe la începutul secolului al XIV-lea.
Ceea ce mi se pare mie puțin deosebit e că Sachizul a concurat serios Sighișoara în Evul Mediu iar în secolul al XVII-lea, principela Apafi I a ținut chiar și o dietă în biserica din localitate (dieta - adunarea conducătoare - un fel de parlament. Nu e vorba de nici un regim alimentar).
Dar să revenim la cetate: fortificația a fost construită între secolele XIV-XV și e apărată de un puternic zid de apărare. Are 6 bastioane și o fântână de 60 m.

Chiar dacă azi e doar o ruină cetatea rămâne impresionantă atât prin dimensiuni cât și prin felul cum arată.
Dacă treceți pe E60 între Sighișoara și Brașov merită să vă opriți măcar pentru o jumătate de oră ca să urcați sus la Cetate.

Cateva poze vechi, vechi...

Poza aceasta e făcuta în octombrie 1969. În căruță era 'Buna' și 'Moșu' (Bunica și Bunicul - noi așa îi chemam).
Când mă uit la pozele vechi de acolo nu pot să nu mă gândesc la cât de mare trebuie să fi fost prostia comunistă... Au distrus în câțiva ani o comunitate (mă refer acum doar la Șapartoc) înfloritoare.
'Buna', povestea cum s-a construit drumul ce leagă Șapartocul de Albești (pe dinjos...). Comuniștii au întreținut și nu prea acel drum. Iar neo-comuniștii de după '89 și mai puțin. Pe la începutul anilor 2000 se putea ajunge în Șapartoc (cu mașina...) prin Aurel Vlaicu - și asta doar dacă era uscat. La un moment dat pe la mijlocul anilor '90 țin minte cum a venit un ARO dinspre Saschiz și aproape că s-a răsturnat când a urcat de După Hulă, dealul spre Șapartoc - dar asta nu are nici o legătură cu drumul Șapartoc - Albești. Totuși, anul trecut, în 2009, mi s-a părut că acea comunitate începe să se stabilizeze un pic. Am văzut chiar și mașini care circulau pe drumul de pământ.

Dar destul despre drumuri. Încă două poze:

aici e Mama și Unchiu' Nicu, în 'Unghi'






iar aici e Mami trăgând un mânz de coadă.

Tot din '69 sunt și pozele acestea
... interesantă ocupație, de altfel -- să tragi mânjii de codă...

Mai multe altă dată.

Dealul Corbului

Dealul Corbului e unul din cele mai înalte vârfuri din jurul Sighișoarei. Primavara, dacă te uiți spre S-V, în zilele senine se văd Carpații înzăpeziți. În cealaltă direcție (panorama de mai sus) vezi dealurile minunate de dincolo de Târnava, către Șoard și Țopa.
Acum mai bine de 10 ani, prin '98 sau '99, treceam peste Dealul Corbului și, nu foarte departe de unde sunt făcute și pozele panoramei de mai sus, am trecut pe lângă un râs. Puțină lume cred că a văzut sau s-a apropiat la mai puțin de 10 m de un râs sălbatic. Întâlnirea a fost cel puțin interesantă.
Tot în Dealul Corbului îmi amintesc cum mergeam la cules de fragi, în timpul comuniștilor, imediat după ce s-a tăiat pădurea. Iar după aceea țin minte când bunicii ne-au dus într-o mini excursie cu căruța să vedem unde au fost îngropați străbunicii (din partea lui Bunica) și ne-am oprit într-o poieniță și am cules salată sălbatică - asta se întâmpla după un an sau doi de la culesul de fragi...
De cele mai multe ori am urcat sus în deal dinspre Poienile Dăii, pe Părăul Leorii, fără cai, pe jos, pe lângă bazinul de apă. E un urcuș greu, ca pe ''coperișu căsii" cum ziceau Bunicii.
Sus, e frumos, pustiu și mai ales sălbatic. O sălbăticie pierdută în alte părți.
La final, dacă doriți, puteți vedea și alte imagini: Dealul Corbului 1 și Dealul Corbului 2. A doua imagine e spre Șaieș și în ziua respectivă se vedea și Făgărașul... data viitoare trebuie să merg acolo cu o cameră foto mai bună.

Ce înseamnă "hulă"

Definiția Dex-Online a cuvântului "hulă" ne duce cu gândul numai la lucruri rele: ocară, ponegrire, furtuni, surpătură etc. Totuși, una din definiții se referă la un "drum care urcă pe o coastă"...
Dacă e să mă gândesc, de când mă știu eu După Hulă s-a ajuns foarte greu; trebuie să urci dealuri destul de grele, aproape de oriunde ai veni.
De fapt singurele drumuri acceptabile sunt cele care vin dinspre Vânători (pe Valea Dăii) și dinspre Saschiz. Ambele sunt drumuri "noi", făcute în timpul comunismului. Drumurile vechi pe care le-au înlocuit fiind mult mai dificil de abordat.

Un pic de istorie...

... Despre Daia și despre După Hulă:

Se spune ca vatra inițială a satului era undeva in zona fostului lac. De înțeles de altfel, deoarece acolo se intersectează 2 pârâiașe care deși sunt mici eu nu le-am văzut secate niciodată.

Una peste alta în sătuc (sau ce era...) a venit o molimă (ciumă? poate) și din toți locuitorii nu a mai rămas în viață decât o fată și un băiat. Pe fată o chema Daia, Dala sau Diana (sau alt nume asemănător). Tot povestea spune că au căutat un alt loc și l-au găsit unde băiatul a tras cu arcul și a vănat o căprioară acolo unde se află acum Daia.

Probabil după aceea au venit și coloniștii saxoni (Daia sau Denndorf cum este cunoscută în germană se mândrea, pe vremuri, cu apelativul "Daia Săsească"). Oricum, cele 2 evenimente ar trebui să fie destul de apropiate.

Povestea o știu de la Bunica.

Un pic de istorie oficială (și probabil documentată) găsiți pe Wiki, în germană.

Tura următoare voi povesti un pic despre "hulă".

Sper că v-a plăcut povestea.

P.S. Poza e făcută de unde aveau bunicii via, acum vreo 35-40 de ani.

Câte ceva despre localizare...

Ok.

Azi am făcut o panoramă, fotografiată din Dealul Șapartocului:

Pentru a o putea localiza mai bine am pus imaginea și pe Panoramio: Dupa Hulă. Acolo se poate vedea și localizarea GPS'. De asemenea se poate descarca poza de la adresa: Dupa Hulă - descarcare

In spate ar fi Șapartocul, spre dreapta se poate ajunge în Vulcan, Daia este undeva după ''Brazi'' (dealul din dreapta imaginii) iar dacă o luăm drept înainte vom ajunge în capul Saschizului. Drumul care se vede în partea dreaptă ne duce spre ''Poienile Dăii'' sau spre Albești (pe 'Părăú Leorii) sau spre Vânători (pe Valea Dăii), depinde în ce direcție o luăm când ajungem jos.

Denumirile locurilor eu le știu de la Bunici, care au trăit acolo. S-ar putea ca uni Dăieni să știe altfel locurile. Daia a fost sat săsesc și Ceaușescu i-a ''exportat'' pe sași. În locul lor au fost aduși coloniști din diverse locuri din țară. În Daia au rămas destul de puțini Dăieni de dinainte de colonizare.

Dar despre istorie altă dată.

Poveste de inceput

Incep acest blog pentru a prezenta lumii un loc ce imi este foarte drag.

Acolo au avut bunicii pamantul, casa si toate celelalte inainte de colectivizare si tot acolo s-au intors dupa revolutie, cand erau deja trecuti de 60 de ani.

A fost pentru ei 'o a doua tinerete'. Aproape ca au renascut.

Odata cu intoarcerea lor acolo am inceput si eu sa ma indragostesc de acele locuri.

Asa ca iata o prima imagine de acolo:

Poza e facuta pe 25 iulie 2009 si o puteti gasi si la urmatoarea adresa: http://www.panoramio.com/photo/24942185

In masura timpului disponibil o sa continui povestea.